Ziarul bate Teveul
Cel putin asa cred cei mai in varsta, dupa cum mi-a marturisit o batranica din Miroslava, cadru didactic pina acum cinci ani, cind a iesit la pensie, "punct" in care a renuntat la parul coafat si la pantofii cu toc pentru batic si espadrile. Tanti Ileana nu mai pierde timp cu gateala, insa e o femeie care a vazut multe la viata ei si care are convingerea ca presa e cel mai bun avocat al omului de rind.
Zilele trecute, a calcat pragul Ziarului de Iasi, cu speranta ca i se va face dreptate intr-un caz de inselaciune. Femeia a vrut sa-si cumpere un apartament mansarda in Iasi, numai ca Trustul de Constructii Moldova, dupa ce a pacalit-o in privinta termenelor de finalizare a lucrarilor si a adreselor unde urma sa primeasca la cheie locuinta, a tras-o in piept de 20 000 de euro. Avansul incredintat de tanti Ileana firmei, tocmai pentru a grabi lucrarile, astfel incat sa se poata muta, pina in iarna lui 2008, la casuta ei.
Ceea ce nu s-a mai intamplat, iar tanti Ileana, dupa ce a privit cu amaraciune spre Cel de Sus ca a permis sa i se faca o asa nedreptate, si-a strans bine broboada sub barbie si a inceput sa bata pe la usile redactiilor: ziare, TV, radio. Pentru a-si povesti necazul, pentru ca escrocherii sa fie constransi sa-i inapoieze macar banii, daca nu au fost in stare sa-i construiasca mansarda dorita. Voia sa faca rumoare, sa se auda in targ cum firma de constructii cu pricina si-a batut joc de o femeie in varsta, care le-a incredintat banii pentru care a muncit mai bine de 30 de ani. Si nu era singura victima a teparilor. In ultima luna, aparusera in ziar mai multe cazuri "Mansarda", motiv pentru care, cele semnalate de tanti Ileana nu mai prezentau interes pentru reporterii de pe Economic.
"Ce mi s-a intamplat mie, nu-i doresc nimanui. Eu am avut incredere ca imi voi primi ceea ce mi se cuvenea de drept, dar se pare ca m-am inselat. E vina mea ca nu am deschis ochii mai devreme, dar inseamna ca nu se mai poate face nimic? Daca-i dau in judecata, credeti ca se rezolva ceva? Eu sint o biata femeie, ei au atatia bani si relatii... Persoanele despre care s-a scris pana acum au pierdut mai putini bani. Eu am pierdut banii si raman si pe drumuri, ca ma dau copiii afara din casa. Nu merita asta atentie din partea presei?" mi-a spus ea cu lacrimi retinute in coltul ochilor obositi.
Mi-a fost mila de batranica si ma simteam vinovata ca i-am spulberat si ultima speranta pe care o mai avea, aceea ca presa atrage atentia asupra abuzurilor, inselaciunilor, mai ales cind sint pagubiti oameni de rand. Si i-am sugerat sa apeleze la televiziune. Filmau, aparea si dumneaei in inregistrare, spunindu-si pasul, o vedea lumea la jurnal si astfel atragea mai mult atentia aspura necazului ei.
"Domnisoara, cazul meu poate fi prezentat la televiziune in 2-3 minute, nu mai mult. Plus ca la jurnal te uiti o singura data, si gata. La ziar, reporterul poate povesti mai in amanunt cazul meu, mai ales ca ii dau toate documentele doveditoare, declaratii, tot ce are nevoie. Iar ziarul daca il cumperi, il rasfoiesti de cate ori vrei si poti sa il dai si altor oameni sa se uite pe el. Cu ziarul pot sa ma duc la firma sa le arat ce s-a scris despre ei, poate macar de frica sa nu piarda din clienti imi inapoiaza banii !"
Cata dreptate avea tanti Ileana si sincer m-a surprins judecata ei. Mi-a amintit de principalele diferente dintre TV si presa scrisa, pe care le treceam de fiecare data in revista la facultate, la seminarul lui Haza. "Desteapta femeie!", mi-am zis. Si mi-a parut rau ca tocmai niste reporteri nu au putut sa o ajute, pe ea, femeie scolita, dar simpla in purtari si exprimare, cea care a stiut sa faca o analiza atat de fina a unui aspect adesea pus in discutie de jurnalisti din ambele tabere (de presa scrisa si de televiziune).
P.S. Pun pariu ca tanti Ileana ne putea da o lectie, pe intelesul tuturor, si despre ceea ce inseamna INTERESUL PUBLIC. De fapt, cred ca ne-a si dat-o, desi subtil. Jos palaria, mamaie!
Cel putin asa cred cei mai in varsta, dupa cum mi-a marturisit o batranica din Miroslava, cadru didactic pina acum cinci ani, cind a iesit la pensie, "punct" in care a renuntat la parul coafat si la pantofii cu toc pentru batic si espadrile. Tanti Ileana nu mai pierde timp cu gateala, insa e o femeie care a vazut multe la viata ei si care are convingerea ca presa e cel mai bun avocat al omului de rind.
Zilele trecute, a calcat pragul Ziarului de Iasi, cu speranta ca i se va face dreptate intr-un caz de inselaciune. Femeia a vrut sa-si cumpere un apartament mansarda in Iasi, numai ca Trustul de Constructii Moldova, dupa ce a pacalit-o in privinta termenelor de finalizare a lucrarilor si a adreselor unde urma sa primeasca la cheie locuinta, a tras-o in piept de 20 000 de euro. Avansul incredintat de tanti Ileana firmei, tocmai pentru a grabi lucrarile, astfel incat sa se poata muta, pina in iarna lui 2008, la casuta ei.
Ceea ce nu s-a mai intamplat, iar tanti Ileana, dupa ce a privit cu amaraciune spre Cel de Sus ca a permis sa i se faca o asa nedreptate, si-a strans bine broboada sub barbie si a inceput sa bata pe la usile redactiilor: ziare, TV, radio. Pentru a-si povesti necazul, pentru ca escrocherii sa fie constransi sa-i inapoieze macar banii, daca nu au fost in stare sa-i construiasca mansarda dorita. Voia sa faca rumoare, sa se auda in targ cum firma de constructii cu pricina si-a batut joc de o femeie in varsta, care le-a incredintat banii pentru care a muncit mai bine de 30 de ani. Si nu era singura victima a teparilor. In ultima luna, aparusera in ziar mai multe cazuri "Mansarda", motiv pentru care, cele semnalate de tanti Ileana nu mai prezentau interes pentru reporterii de pe Economic.
"Ce mi s-a intamplat mie, nu-i doresc nimanui. Eu am avut incredere ca imi voi primi ceea ce mi se cuvenea de drept, dar se pare ca m-am inselat. E vina mea ca nu am deschis ochii mai devreme, dar inseamna ca nu se mai poate face nimic? Daca-i dau in judecata, credeti ca se rezolva ceva? Eu sint o biata femeie, ei au atatia bani si relatii... Persoanele despre care s-a scris pana acum au pierdut mai putini bani. Eu am pierdut banii si raman si pe drumuri, ca ma dau copiii afara din casa. Nu merita asta atentie din partea presei?" mi-a spus ea cu lacrimi retinute in coltul ochilor obositi.
Mi-a fost mila de batranica si ma simteam vinovata ca i-am spulberat si ultima speranta pe care o mai avea, aceea ca presa atrage atentia asupra abuzurilor, inselaciunilor, mai ales cind sint pagubiti oameni de rand. Si i-am sugerat sa apeleze la televiziune. Filmau, aparea si dumneaei in inregistrare, spunindu-si pasul, o vedea lumea la jurnal si astfel atragea mai mult atentia aspura necazului ei.
"Domnisoara, cazul meu poate fi prezentat la televiziune in 2-3 minute, nu mai mult. Plus ca la jurnal te uiti o singura data, si gata. La ziar, reporterul poate povesti mai in amanunt cazul meu, mai ales ca ii dau toate documentele doveditoare, declaratii, tot ce are nevoie. Iar ziarul daca il cumperi, il rasfoiesti de cate ori vrei si poti sa il dai si altor oameni sa se uite pe el. Cu ziarul pot sa ma duc la firma sa le arat ce s-a scris despre ei, poate macar de frica sa nu piarda din clienti imi inapoiaza banii !"
Cata dreptate avea tanti Ileana si sincer m-a surprins judecata ei. Mi-a amintit de principalele diferente dintre TV si presa scrisa, pe care le treceam de fiecare data in revista la facultate, la seminarul lui Haza. "Desteapta femeie!", mi-am zis. Si mi-a parut rau ca tocmai niste reporteri nu au putut sa o ajute, pe ea, femeie scolita, dar simpla in purtari si exprimare, cea care a stiut sa faca o analiza atat de fina a unui aspect adesea pus in discutie de jurnalisti din ambele tabere (de presa scrisa si de televiziune).
P.S. Pun pariu ca tanti Ileana ne putea da o lectie, pe intelesul tuturor, si despre ceea ce inseamna INTERESUL PUBLIC. De fapt, cred ca ne-a si dat-o, desi subtil. Jos palaria, mamaie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu