L-am intalnit zilele trecute. Intamplator. M-a intampinat cu un zambet care ii lumina toata fata, in ciuda durerii pe care o resimtea atunci cand pasea.
Paul are 9 ani si cel mai mult timp si-l petrece prin spitale. In 2005, a suferit o fractura de femur din cauza unui accident la derdelus. A fost internat la Spitalul de Copii "Sfanta Maria" din Iasi, unde a stat cu piciorul in ghips aproape jumatate de an, perioada in care a capatat o infectie extrem de severa. Acest accident i-a rapit lui Paul mai ales timpul de joaca, fiindca au urmat alte si alte interventii chirurgicale, in prezent avand nevoie de o operatie ce costa 10 000 de Euro.
Paul nu are ochii tristi. Cu obrajii plini, pictati pe alocuri de pistrui, te priveste cu nesatul unui copil care iti cauta prietenia. Nu vorbeste decat de scoala. Ii place mult sa studieze. Face cate opt ore de carte pe saptamana, acasa, cu o invatatoare tanara. In rest, se ocupa parintii.
Lui Paul ii este dor sa joace prinsea, ori un fotbal cu baietii de pe ulita.
Desi au o situatie materiala modesta, parintii lui Paul nu au renuntat sa il trateze intr-un spital din capitala. Si nici sa faca nenumarate drumuri la Bucuresti (Ministerul Sanatatii Publice, Colegiul Medicilor, Institutul de Medicina Legala) ori chiar in strainatate (o clinica de expertiza din Bologna), fiind convinsi ca Paul este victima unei culpe medicale. Vor dreptate pentru copilul lor.
"Daca as spune tot prin ce am trecut cu Paul, am putea scrie un roman"
I-am ascultat povestea. Tatal sau mi-a impartasit-o. In tot acest timp, el a stat cuminte pe scaun, ascultand captivat, ca si cum era vorba de un alt caz. La plecare, as fi vrut sa-i strang mana, dar nu am avut curaj. M-am simtit intimidata si parca prea mica in preajma acestui pusti care nu se lasa coplesit de suferinta. M-a invitat sa-i fac o vizita.
Être un homme (mâle)
Acum o lună
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu