Astazi, mi s-a intamplat ceva cu adevarat straniu. M-a sunat un domn pe telefonul redactiei sa reclame ceva cu totul neasteptat. Nu s-a plans de nici una dintre institutiile publice locale - ceva la ordinea zilei -, nu s-a plans de guvernantii nostri (cel putin nu direct), nu s-a plans de "lispa de educatie a tinerilor din ziua de azi". Nu, de nimic de genul. Domnul cu pricina, inginer de profesie, mi-a spus ca a facut un imprumut ca sa isi cumpere o carte: "Istoria critica a literaturii romane", de Nicolae Manolescu. O carte de 250 de lei. L-am intrebat daca are ceva de reclamat impotriva editurii la care a aparut. Mi-a raspuns ca nu, editura la care aparuse nu avea importanta, intrucat era vorba de o capodopera pe care si-o dorea demult. "Am achitat 100 de lei, ca sa o pot atinge si rasfoi putin si a ramas sa mai platesc 150 de lei, ca sa ma bucur de ea acasa". Si a inceput sa planga. De emotie si - in acelasi timp - de indignare. "Am muncit 40 de ani la stat, am facut absolut tot ce mi s-a cerut, iar acum, la batranete, nu imi pot permite sa imi cumpar o carte". Am incercat sa-mi exprim regretul si sa-l consolez, spunandu-i ca in prezent cartile sunt atat de scumpe incat cu greu mai reusesti sa cumperi cate una. Nu parea nemultumit de faptul ca sunt scumpe cartile: "Nu conteaza valoarea lor in lei, pentru mine conteaza valoarea lor culturala". Si a continuat cu o voce sugrumata: "Ce vreau eu ca pensionar? Vreau sa imi fac palat, sa traiesc huzurind? NU! Eu vreau o carte. Sa pot sa o am doar pentru mine".
PS. Credeam ca nu mai exista astfel de oameni. Sa plangi de dragul cetitului. Sa te revolti ca nu iti poti permite o carte. Va asteptati sa mai intalniti astfel de oameni, in era Internetului?
PS. Credeam ca nu mai exista astfel de oameni. Sa plangi de dragul cetitului. Sa te revolti ca nu iti poti permite o carte. Va asteptati sa mai intalniti astfel de oameni, in era Internetului?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu