Un om de litere, poet si prozator din Iasi mi-a cerut astazi un ajutor nesemnificativ din punctul meu de vedere, dar destul de important pentru ce avea dumnealui de dus la capat.
El: Domnisoara, ia spune, te plictisesti?
Eu: Nu chiar. Am inceput mai multe, dar deocamdata nu am terminat nimic, asa ca sint in "miezul" treburilor.
El: Pai ma gandeam poate ai un ragaz, sa ma ajuti intr-o problema tehnica.
Am inceput sa ma simt usor speriata de ceea ce avea sa imi ceara un intelectual la varsta intelepciunii, mie, proaspat absolventa a unei facultati de litere. Dar am continuat amabila: Va ajut cu placere. Dar despre ce este vorba? Ca sa stiu daca nu cumva imi prind urechile.
El: Domnisoara, vreau sa iau o bucata de text dintr-un document si sa il mut intr-un altul nou, dar nu stiu exact cum se face.
Imi venea sa rad pentru ca nu m-am asteptat sa imi ceara ajutorul pentru ceva atat de simplu. Dar a fost atat de natural, de sincer in privinta incurcaturii in care se afla, ca nu am putut decat sa ma apuc sa ii dau instructiuni, in detaliu, aproape "babeste", cum ar fi zis bunica mea, repetate de vreo trei ori, pina cand a indeplinit cu succes cinci sarcini elementare: selectare, copiere, taiere, deschidere document nou, "lipire". Cel mai hazliu a fost la C- U- T si la P- A- S -T -E. Sau la tehnica drag&drop, ca i-am explicat-o si pe asta. Nu reusea sa inhate textul si sa il tina captiv, pana cand trebuia sa il elibereze in pagina cealalta. Dar, pana la urma, ne-am descurcat. Iar dumnealui era bucuros precum un copil care invatase sa descifreze un puzzle.
P.S. A fost chiar simpatic. Mai ales ca nu mi-am imaginat cat de ciudata si cat de putin docila este tehnologia pentru cei care, de cand se stiu si-au asternut gandurile pe hartie, cu stiloul ori creionul.
El: Domnisoara, ia spune, te plictisesti?
Eu: Nu chiar. Am inceput mai multe, dar deocamdata nu am terminat nimic, asa ca sint in "miezul" treburilor.
El: Pai ma gandeam poate ai un ragaz, sa ma ajuti intr-o problema tehnica.
Am inceput sa ma simt usor speriata de ceea ce avea sa imi ceara un intelectual la varsta intelepciunii, mie, proaspat absolventa a unei facultati de litere. Dar am continuat amabila: Va ajut cu placere. Dar despre ce este vorba? Ca sa stiu daca nu cumva imi prind urechile.
El: Domnisoara, vreau sa iau o bucata de text dintr-un document si sa il mut intr-un altul nou, dar nu stiu exact cum se face.
Imi venea sa rad pentru ca nu m-am asteptat sa imi ceara ajutorul pentru ceva atat de simplu. Dar a fost atat de natural, de sincer in privinta incurcaturii in care se afla, ca nu am putut decat sa ma apuc sa ii dau instructiuni, in detaliu, aproape "babeste", cum ar fi zis bunica mea, repetate de vreo trei ori, pina cand a indeplinit cu succes cinci sarcini elementare: selectare, copiere, taiere, deschidere document nou, "lipire". Cel mai hazliu a fost la C- U- T si la P- A- S -T -E. Sau la tehnica drag&drop, ca i-am explicat-o si pe asta. Nu reusea sa inhate textul si sa il tina captiv, pana cand trebuia sa il elibereze in pagina cealalta. Dar, pana la urma, ne-am descurcat. Iar dumnealui era bucuros precum un copil care invatase sa descifreze un puzzle.
P.S. A fost chiar simpatic. Mai ales ca nu mi-am imaginat cat de ciudata si cat de putin docila este tehnologia pentru cei care, de cand se stiu si-au asternut gandurile pe hartie, cu stiloul ori creionul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu