De ce n-am mai scris?

Ca nu am avut timp.
Ca mi-a fost lene.
Ca mi-am pierdut nitel entuziasmul.
Ca am vrut sa citesc mai mult.
Ca mi-a fost dor sa stau pe ganduri, fara sa astern vreunul.
Ca am fost cuminte si nu pot scrie cuminte.
Ca nu am mai ascultat povesti.

Dar...
Mi-e dor sa spun povesti.
Nu mai pot fi cuminte.
Gandurile cer sa fie asternute.
Vreau sa scriu mai mult.
Mi-am recapatat entuziasmul.
Nu imi mai este lene.
Si, mai mult decat oricand,
Am vreme.

Asterix şi Obelix nu sunt ai Frantei

Cine n-a ras cu lacrimi urmarind desenele animate, ori mai tarziu filmul (amuzantul Gerard Depardieu in rolul grasanului Obelix) cu cele doua personaje care ii bateau pe romani de ieseau fulgii din ei, datorita ravnitei potiuni magice? Sincer, am vazut filmul de vreo patru ori, si am ras de fiecare data cu aceeasi pofta. Se pare insa ca atacurile continue dintre tabara galica si cea romana, dar mai ales cele doua personaje- cheie ale benzii desenate nu au fost create de francezi -ceea ce explica si parodia la adresa patriotismului galic - , ci de catre doi imigranti: un italian (Albert Uderzo) si un polonez (Rene Goscinny, decedat in 1977, cel care a desenat bardihanul lui Obelix si mustata lui Asterix).
Pe 29, la sfarsitul acestei luni, Asterix si Obleix implinesc 50 de ani de la creatie si sunt revendicati de francezi ca fiind un tezaur al culturii lor.
De 50 de ani, de când au fost lansate, istoriile belicoşilor gali au fost traduse în 107 limbi şi s-au vândut în peste 325 de milioane de exemplare în întreaga lume, fiind cel mai banos export literar al Frantei, mai ales dupa ce Albert Uderzo a vandut drepturile de autor consortiului editorial Hachette (potrivit cotidianului „The Independent“).

Salvati copiii!

Fenomenele de violenţă, sub diverse forme, se întâlnesc în trei sferturi din şcolile din România, iar acestea nu sunt rezolvate întotdeauna cum ar trebui, susţine un studiu al Organizaţiei “Salvaţi Copiii”, care a fost prezentat joi la conferinţa “Tendinţe actuale în justiţia pentru copil şi familie”. 2,5 la sută din elevi au manifestări grave de violenţă, iar trei la sută sunt victime ale violenţei.
http://www.cotidianul.ro/in_trei_sferturi_din_scoli_se_intalnesc_fenomene_de_violenta-

Vorbeste! Pentru a te feri de monstru...

- campanie pentru victimele violentei in familie, sustinuta de Jurnalul national-

Te închizi în tine. Pui lacăt pe vorbe, pe urlete, pe hainele frumoase pe care le ai în dulap, pe încrederea în tine şi în viaţă. Lacrimile nu mai pot spăla de multă vreme durerea şi dezamăgirea cu care trăieşti zi de zi. De dragul copilului sau cine ştie, de groaza cu care cunoscuţii ţi-ar arunca priviri duşmănoase, taci. [...]
http://www.jurnalul.ro/stire-miscarea-de-rezistenta/vorbeste-524035.html

Foto de Silvian Stanisor, fotoreporter Ziarul de Iasi, http://www.ziaruldeiasi.ro/files/mediagallery/site/z_is/pics/202/Masa%20pelerinilor14_1.jpg

Bunatatea are nota scazuta la purtare

"Cu bunatatea mori de foame"

Asa suna unul dintre indemnurile (trantite pe o foaie A4 si tiparite prost), lipite pe peretele de la intrarea in scoala din Vladeni pentru a fi memorate, bineinteles, de toti elevii. Pe langa faptul ca e o deraiere lexicala de la forma originala "Cu rusinea mori de foame", indemnul nu este tocmai corect nici din punct de vedere religios si moral. Cum adica: daca faci bine, vei muri de foame?! Ce dascal fascist se va fi gandit astfel la aceasta forma "nociva" a cunoscutei vorbe din popor? Prin urmare, pentru a fi protejati de rau, copiii trebuie sa refuze Binele. Mai exact, facerea de bine. Unde este responsabilitatea sociala a unui astfel de cadru didactic? Acum, cand capul unui copil din ciclul primar, dar nu numai, este impuiat de expresii, formulari si imagini violente de la desene animate, a-i spune acestuia ca nu trebuie sa faca bine este, implicit, o incurajare a rautatii (bine ca nu s-au gandit la un indemn de genul: "Rautatea e bratara de aur"!).

Tot in popor au unii o vorba pe care o considera demna de luat in seama: "Daca esti bun, esti luat de prost". O formula de prevenire: nu fa prea mult ori prea des bine, fiindca altii vor profita de tine. Asadar, bunatatea nu este de dorit, pentru ca aduce numai necazuri.

"Marinimosii" profesori si invatatori din Vladeni - cei care au propus acest indemn - ar putea sa se ia in calcul dictonul filosofic "Cunoaste-te pe tine insuti" pentru ca, pina la implinirea varstei discernamantului, elevii sa constientizeze singuri care din cele doua "le prieste". Cam greu insa ca ei sa constientizeze, atat timp cat dascalii lor sunt inconstienti.

Ochelarii din copac

www.liberation.fr/vosphotos

Politia care bate. De zvanta

"Nu te-au batut suficient, daca te bateam eu, nu mai ajungeai acasa"

Astfel suna declaratia unui agent de politie, enervat de faptul ca a fost deranjat in toiul noptii de o batranica, venita sa reclame faptul ca fusese batuta de trei studenti carora le inchiriasera apartamentul ei de pe Bd-ul N. Iorga, nr. 59. Asta dupa ce, cu cateva ore in urma, ii mai daduse si o amenda de 200 de lei pentru tulburarea linistii publice. Singura vina a femeii fusese ca iesise pe balcon si tipase dupa ajutor din partea vecinilor de bloc, pentru a o scoate din ghearele derbedeilor (se pare ca trebuie sa ne gandim de cinci ori inainte de a solicita interventia Politiei).
In opinia purtatorului de bulan, batrana "si-a luat-o pe merit", fiindca le-a tulburat distractia studentilor petrecareti, cerandu-le sa plateasca chiria si utilitatile (in sase luni nu achitasera nici o factura). Povestea ei m-a intrigat la culme. A apelat la politisti pentru ca a fost batuta si pentru a fi ajutata sa-si recupereze banii (vreo 2000 de lei), iar acestia si-au exprimat regretul ca nu a patit-o mai rau.

P.S. A fi om e lucru mare. Politist? O intamplare!